Vreau sa ma intorc la versiunea de chat text!
Inregistreaza-te

Antoaneta Camelia Preda

Psiholog Clinician in probleme de cuplu, copii/adolescenti si familie, adictii

Varsta: 53 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie
Apreciere




Responsabilitatea de a fi parinte

Poza
21 Februarie 2011

Personalitatea copilului se contureaza in functie de zestrea ereditara pe care o are, de exemplul parental, de educatia primita si de mediul de viata. Ambianta din familie, interesul pe care il aloca parintii socializarii copilului va influenta comportamentul acestuia si puterea lui de integrare in societate.

Parintii exercita diferite tipuri de influente asupra copiilor lor, atat intentionate cat si neintentionate, cu consecinte comportamentale, afective, atitudinale, etc.

Pentru o intelegere corecta voi da un exemplu - dupa amiaza, in tramvai, o mamica gravida in 6-7 luni si puiul ei de vreo 4-5 anisori se intorceau acasa. Copilul era asezat pe scaunul din fata mamei si era oarecum inconfortabil sa stea tot timpul cu capul intors, asa ca, a rugat-o pe mamica sa-i dea voie sa stea pe picioarele ei. Mama ii raspunde ca nu se poate pentru ca ii loveste burta.

„Stau cuminte, NU TI-L LOVESC” - Copilul deja percepea ca cel care este in burtica ii va lua locul, astfel ca, nu-l va putea vedea ca pe un frate ci ca pe un competitor, un rival la dragostea parintilor. Mama era probabil obosita, epuizata, cu grijile de zi cu zi astfel incat nu a putut realiza ce pot naste cuvintele ei in sufletelul copilului, cat ii va scadea stima, iubirea de sine.

Se stie ca in general parintii ne influenteaza inca de mici atat comportamentul cat si modul de a gandi, prin comenzi repetate pe care ni le insusim pana la a le cataloga ca „a fi normale” si le transformam in etaloane pentru comportamentul nostru in societate.

Exemplul sau modelul parental se refera la actiunile si atitudinile figurilor parentale fata de copil.

Pregatirea pentru viata incepe imediat dupa nastere si, in mare masura, aceasta pregatire este opera mamei care are un rol principal atat in socializarea copilului cat si generarea sentimentelor de iubire de sine.


De asemenea, daca exista un contact prea slab al copilului cu mama, copilul va dobandi ostilitate care, prin experiente asemanatoare, va deveni atitudinea sa fundamentala fata de lume si fata de ceilalti.

Etapa copilariei este cea mai importanta pentru definirea adultului de maine. In aceasta parte a vietii, se formeaza un mod particular de a ne reprezenta lumea din jurul nostru si de a invata modalitati comportamentale, de a reactiona la situatii problematice.

Drept urmare, se naste un "stil de viata" ce are o anumita persistenta in timp. Tot acest proces al formarii unui mod de rezolvare a problemelor are la baza, relatia adult-copil in urma careia micutul "isi trage propriile concluzii " cu privire la "functionarea" lumii in general.

In linii mari ideea de lume ostila, neprimitoare sau de lume binevoitoare se formeaza in aceasta etapa si reprezinta niste linii directoare de raportare la societate. De aici, pana la trasaturi de caracter relativ stabile si persistente in timp nu mai este decat un mic pas.

Antoaneta Camelia Preda
Psiholog clinician

Cabinet individual de psihologie
Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului


Numar vizualizari: 3613




Adauga comentariu