Vreau sa ma intorc la versiunea de chat text!
Inregistreaza-te



Program de lucru

  • Luni: 20-23
  • Marti: 21-23
  • Miercuri:
  • Joi: 20-23
  • Vineri: 21-23
  • Sambata:
  • Duminica:

Liliana Puchea

Psiholog , Psihoterapeut in probleme de familie, cuplu, adulti, copii, adolescenti

Varsta: 47 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie , Psihoterapie analitica, Comunicare
Apreciere



Intrebari publice

Nota *
Acest spatiu reprezinta un schimb de mesaje dintre Dvs si expert astfel incat sa va puteti face o idee asupra profesionalismului cu care veti fi tratat pe topExperti.ro si sa stabiliti o programare pentru viitoarele sedinte terapeutice.

  • Diana
    10 August 2016
    Buna ziua! Am 17 ani si ma simt foarte ciudat. Eram o fire deschisa, ambitioasa pana intr-un punct in care nu ma mai recunosc. Nu mai stiu cine sunt, deciziile mele parca nu imi apartin, simt ca nu mai am control asupra corpului meu, iar de fiecare data cand vorbesc despre asta incep sa plang fara a ma putea abtine. Recent am inceput sa ma simt din ce in ce mai trista si am inceput sa remarc niste dureri de cap, oboseala, dorinta de a nu mai fi pur si simplu. Ma simt penibil de fiecare data cand vorbesc despre asta pentru ca stiu ca exista oameni care au nevoie de mai mult ajutor decat am eu. De altfel, am aflat la un moment dat ca IQ-ul unei persoane poate "prezice" cat de departe poate ajunge, iar de atunci am inceput sa nu mai cred in mine si nu am curajul sa cer o evaluare psihologica. Imi este frica sa vorbesc cu alte persoane despre acest lucru deoarece nu vreau sa ii ingrijorez, nu vreau sa le pese de mine, nu vreau sa fiu in centrul atentiei. In concluzie, as vrea sa inchei cu faptul ca aceste cuvinte au fost transant de sincere si as dori un sfat cat de scurt, intrucat consider ca am nevoie de ajutor specializat. Va multumesc!
  • Liliana Puchea
    Nimeni pe lumea asta nu are doar calitati. Fiecare persoana este unica in felul ei si de aceea nu prea avem ce compara. Nu stiu ce ai citit tu despre ce poate "prezice" IQ-ul dar ceea ce stiu cu siguranta este faptul ca fiecare are ceva frumos si are un potential. Depinde doar de cit si-l cultiva fiecare. Cu siguranta insa daca este axat doar pe ceea ce nu merge , pe ceea ce este negativ nu are cum sa vada si frumosul din el

  • Patricia
    08 Mai 2016
    Salut,am 14 ani si am o viata reala si una imaginara.Sunt suprem de atrasa de filme si seriale horror,fantezie si in ultima vreme de carti de acelasi gen.In viata virtuala care se intimpla zi de zi sunt eroul principal(nu pe net,ca un film in really).Vreau cumva sa pun punct acestei imaginatii chiar daca ma simt comod si bine in ea,dar stiu ca viata se incepe si vreau so traisc reala ca miine poate nici sa nu fie,dar nu stiu cum si de la ce sa incep.Parintii cred ca ma inteleg insa nu,colegii de clasa,nu prietenii!mai degraba sunt doar cunoscuti,prietena cea ai buna a fost o inselatoare.Am nevoie de citeva idei,de un inceput,de un sfat,dar de la cineva strain are nu ma cunoaste si in fata caruia sa nu-mi stric reputatia
  • Liliana Puchea
    Buna. In primul rind as incepe prin a-ti spune ca viata reala poate incepe chiar acolo unde exista riscul sa iti strici chiar si reputatia. Adica sa nu fii pe placul tuturor si nici sa fii mereu in fata. Din ce ai scris eu inteleg ca nu prea exista diferente intre un si alta. Si viata de zi cu zi este mai frumoasa chiar daca nu o putem manipula sau manevra cum vrem noi. Tocmai poate de aici incepe frumusetea . Interesant este insa cum poti crede ca te poate ajuta cineva fara sa te cunoasca. Ca si cum cineva are o problema de sanatate si cere tratament medicului fara sa se duca la consultatie si fara sa faca analize. Cu siguranta nu ai numai lucruri rele si urite pe care sa le ascuzi. Sigur ai si lucruri luminoase care merita cunoscute si aratate. Si in mod cert nu iti vor afecta"reputatia"

  • Madalina
    30 Martie 2016
    Buna seara. Am 19 ani si sunt intr-o relatie de 3 ani, desi il cunosc pe baiat de 7 ani. Parintii mei m-au privat de afectiune, am crescut introvertita si am trecut prin depresii. E foarte greu sa nu ii poti spune ceva mamei tale, mai ales ca sunt fata. Ei mi-au ales mereu prietenii, m-au batut, mi-au controlat viata. Ieri m-am certat cu mama mea si i-am reprosat ca doar bani mi-a dat, in rest,nimic, mi-a zis"Ce mai voiai?", mi-am dat seama ca nu am cu cine discuta, nu poate intelege partea asta de sentimente, Mi-a zis sa renunt la acel baiat fiindca e sarca si are probleme cu vederea, mi-a zis ca rade lumea de ea, iar eu am intrbat-o "Pe tine te intereseaza mai mult lumea" si mi-a zis ca da, ca nu-i convine sa o arate oamenii cu degetul. Ei judeca oamenii fara sa ii cunoasca, sunt materialisti, ii intereseaza doar gura lumii si cum sunt vazuti. Mi-a dat termen o saptamana, ori renunt la el, ori ma da afara din casa. Nu pot sa renunt la el, el mi-a oferit partea cealalta, mi-a fost aproape,mi-a oferit sprijin, m-a ajutat, m-a inteles... Nu sunt materialista, cred ca de asta imi pasa mai mult de partea sentimentala. Sunt introvertita, am incercat anul trecut sa ma sinucid ,nu am prieteni, nici macar unul ,nu ies afara deloc, nu am sprijin si intelegere din partea parintilor, vor sa imi dicteze viata, nu stiu ce sa fac...
  • Liliana Puchea
    Buna ziua. Imi pare rau pentru suferinta ta. Poate cel mai mult te-ar ajuta nu sfatul cuiva ci sa gasesti in ineriorul tau raspuns la intrebarile tale care sa fie in acord cu ceea ce simti si nu reteta de viata a altcuiva ci a propriei tale vieti. De aceea ar fi mai potrivit daca ai incepe un proces psihoterapeutic.

  • Nastea
    31 Ianuarie 2016
    Multumesc mult )
  • Liliana Puchea
    Cu multa placere!

  • Nastea
    30 Ianuarie 2016
    Buna ziua, ma numesc Nastea am 14 ani si am niste probleme cu care ma confrunt zi de zi tatal e decedat ddeja de11 ani si mama e plecata din tara am 2 frati dar traim separat . Pot spune ca de acum 1 an ma cert cu mama si nu pot sai spun ce ma deranjeaza mai tare si aleg varianta sa pling zi de zi , nustiu de ce dar imi aduc aminte de tata si pling acuma inteleg ca am nevoie cel mai tare de el , acum cind toti dau cu picioarele in mine...Recunosc imi este foarte greu si acum e perioada cea mai grea dar stau la gazda si nam nici o ruda alaturi de mine care sa ma ajute ...am incercat sa scaap de acesta problema prin alte metode : mi-am taiat venele, intoxicatie cu pastile , dar nu se schimba nimic ... Ce sa fac ? Ajutatima va rog ...:'(
  • Liliana Puchea
    Buna. Pentru ca ai 14 ani poti merge la Directia pentru Protectia Copilului si sa ceri ajutor psihologic sau sa te indrume catre o fundatie care te-ar putea ajuta deoarece chiar ai nevoie de ajutor pe o perioada mai mare de timp si nu numai de un singur sfat.