Vreau sa ma intorc la versiunea de chat text!
Inregistreaza-te



Program de lucru

  • Luni: 8 - 23
  • Marti: 8 - 23
  • Miercuri: 8 - 23
  • Joi: 8 - 23
  • Vineri: 8 - 23
  • Sambata: 8 - 23
  • Duminica: 8 - 23

Luminita Carmina Codrescu

Psihoterapeut in probleme de cuplu si familie, Psihosexolog

Varsta: 54 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie , Sexologie, Analiza tranzactionala, NLP, Consiliere in cariera
Apreciere




Adolescentii – intre DA si NU

Poza
25 Iulie 2014

Recent am auzit o romantica definitie a adolescentului: “un aspirand la rolul de adult".

Din pacate acest rol vine la pachet nu numai cu beneficiile – percepute din postura adolescentului, discretionare -  ci si cu un evantai de responsabilitati si obligatii.


Asa ca, de multe ori, adolescentul prefera sa renunte la atributul de "aspirand" si sa ramana in stadiul de pre-adult atata timp cat beneficiile inca pot fi culese.

Lipsa unor responsabilitati financiare – adolescentul este sustinut financiar de familie;
Posibilitatea de a beneficia de educatie gratuita in raport cu eforturile depuse;
Lipsa unei responsabilitati relationale, mai curand pusa pe seama imaturitatii emotionale acceptate social;
Libertate de miscare si calatorie, in absenta unor "obstacole" cum ar fi jobul si familia;
Sustinerea si integrarea sociala facila intr-un grup de interese similare (anturajul, gasca);
Entuziasmul specific varstei, senzatia ca orice este posibil, sau, cum ar zice adultul "orice zboara se mananca"
Cele mai importante beneficii ale etapei adolescentine, insa, tin de conjunctura: parintii inca sunt dispusi sa "cotizeze" si sa preia eforturile financiare, exista inca o camera a "copilului" in casa parinteasca, prietena inca nu doreste cu tot dinadinsul un copil si o familie.

Adolescentul intarziat poate astfel sa mai prelungeasca o etapa de viata care mai tarziu, adult fiind, o va denumi "de aur".

Cu toate acestea, inevitabil, etapa adolescentina se incheie.

Caracterele secundare definind cele doua sexe, aferente varstei biologice, s-au conturat.

Scoala formala, obligatorie si neobligatorie, are un sfarsit.

Societatea incepe sa preseze pentru a primi inapoi ce a investit in formarea tanarului individ. Familia, prietenii, cunoscutii, toata lumea preseaza. Fluturele are deja aripi si trebuie sa zboare.

Incep sa apara cu adevarat responsabilitatile de care adolescentul nu mai poate fugi: jobul, cariera, familia, progeniturile, timpul din ce in ce mai putin.

Incetul cu incetul, aproape pe nesimtite, adultul incepe sa uite de framantarile varstei de aur, de anxietatea prezenta la tot pasul, de miile de intrebari pe care si le punea, multe ramase fara raspuns atunci, de incertitudinile care ii blocau actiunile, de oglinzile in care incerca sa se vada la fel, dar si diferit de ceilalti.

Ii raman, poate, cateva intrebari, la care mai mediteaza uneori: cum ar fi fost daca...? si una dintre ele ar putea fi: "cum ar fi fost daca atunci as fi avut pe cineva cu care sa ma consult, care sa nu ma judece si sa ma accepte asa cum sunt?".


Luminita Carmina Codrescu
Psihoterapeut in practica independenta, Psihosexolog

psihologdefamilie.ro

 


Numar vizualizari: 1495




Adauga comentariu