Vreau sa ma intorc la versiunea de chat text!
Inregistreaza-te



Program de lucru

  • Luni: 8 - 23
  • Marti: 8 - 23
  • Miercuri: 8 - 23
  • Joi: 8 - 23
  • Vineri: 8 - 23
  • Sambata: 8 - 23
  • Duminica: 8 - 23

Luminita Carmina Codrescu

Psihoterapeut in probleme de cuplu si familie, Psihosexolog

Varsta: 54 ani
Expert in: Psihologia cuplului, Psihologia copilului, Psihotraumatologie , Sexologie, Analiza tranzactionala, NLP, Consiliere in cariera
Apreciere




Cand doi se cearta, al treilea pierde

Poza
24 Iunie 2014

Scenariul clasic este cel in care cel de-al treilea castiga, dar asta numai in cazul in care intentia acestui tert este de a dezbina, conform dictonului „Divide et impera”.

In viata reala, sunt multe situatii de relatii tripartite in care pot aparea conflicte intre doua parti, cu sau fara efecte asupra celei de-a treia.

In cele ce urmeaza ma voi referi la cazul poate cel mai des intalnit, si anume la relatiile familiale, in care cei trei actori sunt mama, tata si copilul.

Conflictele familiale sunt foarte putin documentate statistic la nivel mondial.

Conform unui studiu efectuat in Romania in anul 2000, majoritatea repondentilor au afirmat ca violenta in familie este o problema ce apartine cuplului si este de datoria lui sa o rezolve (35% ), societatea si institutiile statului intervenind prea putin in rezolvarea acestora – i.e. rudele (28%), Politia (28%), vecinii (13%).

Tot statisticile arata ca aproximativ 75-80% din femei – si implicit copiii – sunt victime ale abuzurilor in familie. Desi mai rare, cazurile cand victime ale violentei conjugale sunt barbatii, au acelasi impact periculos asupra copiilor.

Abuzurile familiale pot lua diverse forme:

Abuz fizic – bataie, omucidere, mutilare genitala feminina, uciderea sotiei dupa moartea sotului, infanticid feminin;

Abuz sexual – viol marital, obligarea partenerei sa se prostitueze;

Abuz psihic si emotional – intimidari, amenintari (inclusiv la adresa copiilor sau altor rude apropiate), agresiune verbala, umilire constanta, folosirea poreclelor, distrugerea demonstrativa a unor obiecte, lovirea animalelor domestice, confiscarea obiectelor personale, afisarea ostentativa a armelor, santajul, izolarea de familie sau prieteni;

Abuz economic – lipsirea de mijloace de subzistenta (hrana, medicamente), refuzul de a contribui la sustinerea familiei, impiedicarea partenerului sa mearga la slujba sau sa lucreze, luarea cu forta de catre un partener a banilor castigati de celalalt, lipsirea de orice control asupra bugetului comun.
Copiii sunt adesea martorii ingroziti ai abuzurilor si conflictelor familiale, ei putand fi victime colaterale imediate sau dezvoltand in timp maladii sau comportamente cronice nedorite.

Cele mai frecvente manifestari ale copiilor afectati de atmosfera tensionata din spatiul familial sunt:

- Lipsa poftei de mancare, care genereaza malnutritie si intarzieri in procesul firesc de dezvoltare fizica si psihica;

- Ticuri si obsesii comportamentale (clipit des, tricotilomanie, onicofagie, alte gesturi repetitive si irationale)

- Absenteism scolar, rezultate slabe la invatatura, dezinteres, intarzieri in evolutia scolara;

- Asociere cu anturaje nepotrivite, in incercarea de a fi intelesi si acceptati, comportamente antisociale, abuz de substante (de la alcool, tigari si etno-botanice pana la heroina), fuga de acasa;

- Automutilari;

- Boli somatice, cum ar fi anorexia, astmul bronsic, diabetul, alte afectiuni cu declansatori psihologici.

Parintii sunt adesea atat de prinsi in nevoia lor de a-si regla conturile prin escaladarea conflictelor, incat adesea nici nu baga de seama panta pe care aluneca la vale propriii lor copii si adesea se mira cand sunt chemati la scoala de diriginti sau direct la spitale sau la politie.

In cazurile cele mai grave, copiii si adolescentii abuzati contribuie si ei la cresterea ratei de suicid din Romania (aprox. 1/10000 persoane).

Pentru a impiedica raspandirea acestor grave consecinte ale functionarii defectuoase ale familiei, membrii adulti ce poarta responsabilitatea sanatatii copiilor lor, au datoria de a stopa cercul vicios prin identificarea si inlaturarea surselor generatoare de conflicte si de a le gestiona corect daca ele totusi apar.

Parintii sunt cei carora le sta in putere sa amelioreze climatul familial, chiar si cu ajutor specializat din afara, spre exemplu prin terapie de cuplu, astfel incat copiii sa se simta in siguranta, ocrotiti de ambii parinti, in locul pe care il numesc „acasa”.

Luminita Carmina Codrescu
Psihoterapeut in practica independenta, Psihosexolog

psihologdefamilie.ro


Numar vizualizari: 1542




Adauga comentariu