Nico
31 Ianuarie 2018
Buna ziua!Ajutati-ma sa ma desprind... printr-un raspuns care ratiunea mi-l transmite dar eu nu vreau sa=l inteleg.
Sunt intr-o relatie(concubinaj) de 7 ani,avem si un baietel de aproape 2 ani.Partenerul meu vine dintr-o familie disfunctionala,unde era prezenta si agresiunea verbala dar si cea fizica.In primii ani de relatie totul a fost ok cu mici episoade de jigniri,mici glume pe seama mea in fata prietenilor,el gasea tot timpul raspunsuri"esti sensibila...,eu sunt mai sarcastic,nu trebuie sa te superi"..s.a Comportamentul lui asupra mea m0a facut sa-mi pierd increderea in mine,parca nu raspundeam ce as fi vrut cu adevarat.Cred ca ma infrana ca stateam la ai lui.Din cauza certurilor cu ai lui ,acum locuim la ai mei,de un an de zile.De cand am facut aceasta schimbare m-am schimbat,in ceva ce eu nu eram,de multe ori eu l=am agresat verbal,injurandu=l.Nu stiu...parca am prins curaj, sunt acasa(ma simt in siguranta) si acum ma descarc,asta trebuie sa fie!Nu mai suport nimic fara s-o intorc...Si sper sa nu mai fie nevoie sa apelez la astfel de comportament.
Vreau sa se termine(relatia de cuplu,ca tatal al copilului,n=am cum sa=l opresc)!Zilele trecute i-am cerut sa-si faca bagajul,m-a ranit profund de data asta,m0a injurat de ce imi era mie mai drag.Are in vocabular o injuratura tare urata"f....mortii mat"care o arunca cui il enerva,niciodata nu m-as fi asteptat,am zis asta a fost limita mea!
Obisnuinta ma impinge sa ma inmoi,imi e greu sa adorm fara el,am avut momente in care imi venea sa-l chem inapoi. Sunt tare confuza,dar stiu ca am nevoie sa fiu respectata si sa=mi recastig increderea!
In acelasi timp ma uit la baietelul meu si ma intreb ce ar avea de invatat dintr-o astfel de relatie.
Nicoleta