Vreau sa ma intorc la versiunea de chat text!
Inregistreaza-te

Noutati

Despre curajul de a te lasa afectat

Poza 06 August 2015

Acum cativa ani, un prieten de-al meu care, de un deceniu isi cauta drumul, directia in viata, mi-a spus ca ceea ce asteapta el de atata timp este “o viziune de nezdruncinat”.
Mi s-a parut o idee nobila, dar tot aceasta idee mi-a amintit de un articol pe care il citisem saptamana aceea, despre un chimist belgian, Ilya Prigogine, care a Premiul Nobel in anii “80 pentru “teoria structurilor disipative “, care spune ca capacitatea de a te lasa “zdruncinat” este, in mod ironic, fundamentul dezvoltarii.
Cu alte cuvinte, frecarea este o proprietate fundamentala a naturii si nimic nu creste fara ea – nici muntii, nici perlele, nici oamenii si orice sistem care este protejat de perturbare este, de asemenea, protejat de schimbare si devine stagnant – fie ca sistemul exista la nivel molecular, chimic, fizic, social, psihologic sau spiritual. Prin extensie, orice este necesar vietii, imperativ evolutiei si creativitatii, nu va fi de neclintit.
De fapt, in lumea occidentala, Geneza sau Haosul reprezinta conditia Pamuntului inainte de a fi fost format. Putem spune ca Haosul preceda Creatia. Daca renunti la cea dintai, ti-o vei nega pe cea de-a doua. In plus, orice rezistenta intampini incercand sa duci o viata plina de pasiune – precum frica, indoiala, limitarile practice, obstacolele externe, sacrificiul sau critica celorlalti - si refuzi sa o infrunti si sa o indepartezi, acea rezistenta va exista mereu in calea intentiilor si reusitelor tale si va reprezenta, in permanenta, o piedica.
Ne place sa vorbim despre “intregime” - sanatate holistica, stil de viata holistic – dar uitam ca “intregimea” consta, prin definitie, in luarea in considerare a tuturor elementelor componente ale unui lucru, ale tale, incluzand partile pe care ti-ai dori sa le ignori sau sa le indepartezi. Nu poti crea “intregul”, taind, in acelasi timp, partile pe care nu ti le doresti.
Psihicul unam seamana mult cu Pamantul: este un sistem inchis, intelegand prin asta ca nu contine un sistem de evacuare. Nu poti inlatura neplacutul. Orice incerci sa ineci, va iesi la suprafata in alta parte, in cadrul sistemului. Un poet mexican pe nume Jose Frias spunea “Am incercat sa imi inec amarul in bautura, dar nenorocirea a invatat sa inoate.”
Daca ai petrecut mult timp in salbaticie, probabil ca ai fost avertizat ca daca vreodata esti fugarit de un animal – care se regaseste pe o pozitie mai inalta ca tine in lantul trofic – sa nu fugi. Ceea ce fuge, el percepe ca si hrana, iar asta poate fi o greseala fatala. La fel trebuie sa tratam si rezistenta.
Cu toate astea, este natural sa fugi, ceea ce explica de ce prima reactie pe care o avem in fata oportunitatii este sa o refuzam si sa nu ne angajam pana cand frica de a ne urma pasiunea este depasita de frica de a nu da curs ocaziei. Comediantul Redd Fox spunea: “Eroii nu se nasc eroi. Ei sunt incoltiti.”
Frica este un imperativ biologic. Mecanismul lupta sau fugi este un exemplu perfect. Ceea ce cred ca se intampla uneori, insa, este ca altceva primeaza in fata fricii si atunci actionezi conform convingerilor, cu curaj. Insa nu fara frica. Frica nu numai ca este o caracteristica a eroului, dar ne si ajuta sa intelegem varietatea si ingeniozitatea strategiilor pe care oamenii le utilizeaza pentru a rezista propriului eroism. Oricarui om caruia i s-a spus “Gandesti prea mult”, de exemplu, recunoaste strategia. Intotdeauna mai exista o perspectiva de analizat, un expert de consultat, o abilitate de dezvoltat, o luna sau un an pana vei fi gata sa actionezi.
Obisnuiam sa am un desen pe peretele biroului meu: un om statea in fata a doua indicatoare la bifurcarea drumului. Unul dintre semne indica: “Raiul”, iar celalalt: “Curs despre cum sa ajungi in rai.”
Unii oameni asteapta Momentul Perfect pentru a actiona, combinatia optima de bani, timp, energie, educatie, copiii care au plecat de acasa pentru a isi urma drumul in viata si alinierea prielnica a planetelor.
Unii oameni aleg un drum care este paralel celui pe care vor sa il urmeze. Sunt suficient de aproape pentru a fi “in domeniu”, dar suficient de departe pentru a nu se vedea esuand. Si asa devin critic de arta, in loc de artist, editor, in loc de scriitor, profesor, in loc de parinte.
Fiecare are felul sau de a se sabota – un mecanism inconstient care este gata oricand sa iti impiedice buna functionare a circuitului, atunci cand esti coplesit de frica. Autorul Saul Bellow spunea: “Nu luptam niciodata mai aprig ca atunci cand vrem sa trezim spiritul.” Exista, bineinteles, in interiorul acestui sistem, elemente care incearca sa nu ne trezeasca, iar pentru a le inlatura trebuie sa dezvolti in interiorul tau capacitatea de a te lasa afectat si poate chiar speranta secreta ca intr-o zi te vei trezi incoltit. 

Adauga comentariu